Descriere

Debutul artistic al lui Francisc Șirato este profund legat de arta grafică. În primele decenii ale secolului trecut, artistul colaborează cu gazetele vremii și realizează desene satirice. Îi va cunoaște, astfel, pe Iosif Iser și Ary Murnu, pe ale căror concepții despre artă și viață le împărtășește și el. În 1916, pe fondul conflictului izbucnit deja de doi ani la nivel mondial, publicațiile în cadrul cărora își desfășoară activitatea Francisc Șirato sunt nevoite să își înceteze apariția. Artistul va ajunge acum în postura de supraveghetor al lucrărilor de reparație de la Grajdurile Comunale, fapt ce va sta la baza contactului său dur și direct cu noua realitate - aceea a războiului - realitate pe care o va transpune sugestiv în schițe și desene. Șirato va dedica un ciclu întreg acestui motiv pe care îl va intitula ”Refugiul satelor”. Sub pecetea acestei tematici a luat naștere și opera de față, în primul an al participării României la război. O lucrare asemănătoare, intitulată ”Popas”, realizată însă în ulei, se află în colecția Muzeului Național de Artă al României. Toate operele care au fost create sub egida acestui motiv în care artistul descrie refugiul sătenilor din Oltenia și Muntenia către zona Moldovei, prezintă convoaiele de care, muncitori, îngrijitoare, dar și scenele de popas încărcate de neliniște, așa cum observăm și în opera de față. Cu privirile ațintitite în jos, încărcate de griji și deznădejde, personajele lui Șirato se îngrijesc de ceaunul proptit pe pirostrii și își încălzesc trupurile brăzdate de frig la căldura focului. În depărtare distingem o panoramă a carelor cu boi, oprite pentru o clipă de răgaz. Siluetele monumentale, încremenite în pecetea timpului sunt marcate prin petele ample de laviu și tonurile reci, gri-albăstrui sau galben-ocru. Paleta sobră susține contrastul formelor, care par a fi dispuse în funcție de luminozitatea spațiului. Observator pasiv, artistul abordează dintr-o dublă perspectivă: socială și psihologică, atât personajul izolat, cât și grupurile mai mari de oameni. Anul 1921, anul primei expoziții personale a lui Francisc Șirato, a adus laolaltă pe simeze o serie de acuarele și uleiuri care surprind tumultul zilelor disperate de război. Este foarte probabil, așadar, ca lucrarea de față, realizată în anul 1916, să fi fost părtașă expoziției menționate anterior.

Biografie

DRĂGUȚ, Vasile, ”Fr. Șirato”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. ISPIR, Mihai, ”Șirato”, Editura Meridiane, București, 1979.

Dimensiuni

Lungime 43, Înălțime 31

Semnătură

semnat și datat dreapta jos, cu negru, ”Șirato, (1)916”

Datare

1916

Material

acuarelă pe hârtie

Locație

Artmark românia