Descriere

Începutul anilor ’20 a reprezentat pentru Șirato adevăratul debut în ceea ce privește opera picturală. Grafician reprezentativ al deceniului 2, dar și un critic acid al artei românești, Șirato devenea pictor în adevăratul sens al cuvântului odată cu primele participări la cele mai importate expoziții instituite de “Arta Română” (pictorul debuta în 1921 în cadrul Asociației). Așadar, după 1921, Șirato nu numai că se reapucă de pictura în ulei, dar reușește să își împroprietărească și o temă cu mare rezonanță în epocă – universul tradițional, purtător al specificului național. De la figura țăranului, a lumii în care trăiește, până la specificul zonal, în căutări cu adevărat sens etnografic, pictorul va crea, în prima jumătate a anilor ’20, un ciclu reprezentativ pentru căutările estetice în câmpul dezvoltat de ideea specificului – aici regăsim un cadru comun în creația lui Ion Theodorescu-Sion, Camil Ressu sau Ștefan Dimitrescu. În ceea ce privește natura statică, putem lesne identifica în toată creația începutului de interbelic, nu doar în cazul lui Șirato, o preponderență a obiectului tradițional. Cultura și arta țărănească reprezentau încă din perioada sămănătoristă un punct central al identității românești, însemnătatea lor după Marea Unire fiind resuscitată. Monumentalitatea operei de față nu este totuși marcată doar de specificitatea obiectelor, ci și de maniera plastică în care este concepută compoziția. Forma are întâietate, iar ritmica liniară, constructivistă, este armonizată de o paletă cromatică surdă, gravă chiar, fermecată de acordurile cald-rece.

Biografie

ISPIR, Mihai, “Francisc Șirato”, Ed. Meridiane, București, 1979

Dimensiuni

Lungime 41, Înălțime 37, Info dimesionare 37 × 41 cm

Semnătură

semnat dreapta jos, cu negru, "Șirato"

Material

ulei pe carton

Locație

Artmark românia