Bibliografie

REZEANU, Paul, „Arte Plastice în Oltenia 1821-1944” în Scrisul Românesc, Craiova, 1980

ulei pe placaj, 105 x 125 cm, semnat și datat stânga jos, cu roșu, Stoica D., (1)929

Informații documentare

Proveniență: colecția diplomatului român Vasile Stoica, colecție preluată în 1977 de Muzeul Național de Artă al României, iar după căderea regimului comunist, în urma unui șir îndelungat de procese, restituită moștenitorilor diplomatului, în cursul anului 2009.

Pictura cu temă militară a apărut în imaginarul autohton atât în funcție de figurativul proxim, evident în cazul campaniilor militare ce s-au petrecut în istoria ultimilor 150 de ani, dar a fost modelată și în urma unei reconsiderări a memoriei de grup și a istorie naționale, prin compoziții istorice. Aceste opere apar în special în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când artiști ca Theodor Aman începeau să reproducă în compoziții generoase scene ale istoriei recente (evenimente din viața lui Tudor Vladimirescu), dar și ale istorie vechi, medievale (episoade din viața lui Mihai Viteazu – uciderea emisarilor turci, aducerea capului lui Bathory ș.a.). După 1877, o dată cu câștigarea Independenței de stat, creația istorică începea să capete o importanță foarte ridicată, recunoscând în aceast gen drept apogeu pictarea Marii Fresce a Ateneului, realizată de către Costin Petrescu în deceniul patru al secolului trecut. După terminarea Primului Război Mondial, Stoica Dumitrescu capătă un adevărat renume în ceea ce privește compoziția istorică, fiind realizatorul unor panouri cu tema activității oastelor românești (“Luptele de la Mărășești”, “Ecaterina Teodoroiu”). Faima pe care o capătă în epocă îl ajută pe Stoica să se angajeze la editura Cartea Românească, unde avea să ilustreze romanele lui Sadoveanu, dar și povestirile lui Creangă și Petre Ispirescu, închegându-și astfel un imaginar istoric relevant. În anii ce vor urma, Stoica va întreprinde călătorii de studii în diverse zone din țară pentru a afla istoriile locului –Dobrogea, Oltenia, Moldova. Pictată în 1929, opera de față ne prezintă tocmai o astfel de scenă descoperită în istoria veche a Moldovei, în special din perioada lui Ștefan cel Mare. De altfel, 1929 a rămas anul cu cea mai importantă expoziție personală, moment în care pictorul prezenta în jur de 200 de opere, primind o cronică amplă din partea lui Leo Bachelin (bibliotecarul Casei Regale). Putem presupune că Vasile Stoica a achiziționat compoziția de față chiar în timpul expoziției din februarie-martie 1929, având în vedere tema naționalistă, la modă în rândurile politicienilor români, dar și anvergura expoziției. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.