109. Țărăncuță cu basma galbenă [sfârșitul anilor '20]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
109. Țărăncuță cu basma galbenă [sfârșitul anilor '20]
1866, Bacău - 1932, Bucureşti
Estimare:
EUR 6.000 - 9.000
Neadjudecat
Bibliografie
VRANCEA, Angela, ”N. Vermont”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. IONESCU, Radu; PAVEL, Amelia, ”Nicolae Vermont”, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1958. DEAC, Mircea, ”Nicolae Vermont”, Editura Meridiane, București, 1973.
ulei pe placaj, 55 x 46 cm, semnat dreapta jos, cu negru, ”N. Vermont”
Informații documentare
Pe verso, etichetă de participare (parțial ruptă) pentru o expoziție organizată de Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta (Szépművészeti Múzeum). Opera este reprodusă în revista ”AnticArt Magazin”, august-septembrie 2006, la pagina 28.
Nicolae Vermont va dezvolta apetența pentru orientarea realistă - pe care o va manifesta în majoritatea operelor sale – încă de pe băncile școlii bavareze. Măiestria sa artistică ni se relevă îndeosebi în portrete și scene de gen. Caracterul social al subiectelor alese e mijlocit de echilibrul limbajului său plastic. În opera sa, el urmărește obținerea de efecte psihologice prin organizarea compozițională și trece, succesiv, prin particularitățile impresionismului german și ale celui francez. Îndeosebi în portrete, Vermont se va concentra asupra conturării unui profil psihologic al personajelor sale, dar și asupra dezvăluirii unor caracteristici de ordin social. Linia simplă, dar sigură, înregistrează cu precizie stările sufletești și expresiile protagoniștilor. Recuzita pe care o propune artistul modelelor sale se află în strânsă concordanță cu psihologia acestora. Prin moștenirea artistică preluată de la maestrul de la Câmpina, Nicolae Vermont elaborează o lungă serie de portrete dedicate femeilor de la sat și chivuțelor. Cu siluete fragede și vioaie, țărăncuțele sale sunt zugrăvite în posturi aproape coregrafice, cu o grație debordantă și înzestrate cu straie pitorești. În paralel cu ciclul tematic dedicat chivuțelor, Nicolae Vermont se va opri și asupra femeii de la sat. Dacă în cazul celor dintâi ne vom întâlni cu ipostaze aproape statuare, veșminte colorate și nelipsitele coșuri cu flori, în compozițiile cu țărăncuțe vom observa că artistul renunță la funcția strict decorativă a picturii și își surprinde personajele în mijlocul activităților gospodărești ori în timpul muncii câmpului. Cu basmaua galbenă și șorțul colorat, protagonista operei de față, surprinsă în timpul odihnei, se înfățișează cu trupul obosit și chipul îngândurat. Artistul va împrumuta din atitudinea și starea de spirit a modelului său și peisajului, a cărui cromatică se întrepătrunde, așadar, cu vestimentația muzei.
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.
SESIUNE
Întreabă-mă despre acest lot
