170. Fata cu ochi albaștri (Domnișoara Zănescu) [1878]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

Întreabă-mă despre acest lot

Alina Anca

Șef Birou Evaluare Pictură și sculptură europeană

0736 607 041 alina.anca@artmark.ro

170. Fata cu ochi albaștri (Domnișoara Zănescu) [1878]

Mişu Popp

1827, Braşov - 1892, Braşov

Estimare:

EUR 1.000 - 1.600

Adjudecat

EUR 2.000

Bibliografie

FRUNZETTI, Ion, ”Mișu Popp”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956.

ulei pe pânză, 36 x 24 cm, semnat și datat stânga jos, cu brun, ”M. Popp, 1878”

Material / carate

ulei pe pânză

Provenienţă

colecția Nicolae și Hrisanti Petresco.

Mișu (Mihail) Popp se naște la Brașov în anul 1827 ca fiu al zugravului de biserici Ioan Popp Moldovan. Vine pe lume, așadar, într-o familie în care căminul părintesc e transformat într-un atelier de pictură în care fiecare membru participă la ducerea la bun sfârșit a proiectelor preluate de tată. Nu e de mirare, astfel, preocuparea sa pentru artă. Va fi ucenicul tatălui și fratelui său încă din școala elementară; iar la 15 ani este înscris la școala militară din Târgul Secuiesc. Neavând însă chemare către cariera de ofițer, se îndreaptă convins către adevărata sa pasiune: arta. În 1845 intră ca student la Academia de Artă din Viena, unde ajunge cu sprijinul tatălui său. Va prelua celebrul ”Galerieton” al picturilor pe care le admiră în marile muzee ale Imperiului Habsburgic. Întors acasă de la studii în preajma revoluției pașoptiste, ajunge să fie ucenicul pictorului Constantin Lecca. Notele academismului îi vor fi insuflate așadar atât de studiile în străinătate, cât și de îndrumarea maestrului său din Craiova. Va zugrăvi alături de acesta biserica Sf. Nicolae din Șchei și biserica Radu-Vodă din București. Cei doi vor clădi astfel baza unei relații de amiciție (maestru-ucenic) și colaborare profesională. Mișu Popp va adopta în principal genurile picturale ce nu reprezentau un așa-zis pericol pentru oficialitate, spre exemplu portretul, în care nu i-ar fi fost la îndemână să strecoare idei revoluționare. Va fi chemat să zugrăvească mai multe biserici din țară: la Vâlcea sau Câmpulung Muscel, însă decorația murală și pictura bisericească vor fi secondate de pictura de șevalet. În portretistică, va da dovadă de o deosebită precizie și minuțiozitate în redarea detaliilor fizionomice ale protagoniștilor săi. Vor poza pentru el protipendada vremii, personalitățile reputate și familiile acestora. Cu extraordinara sa atenție pentru detalii va reuși să redea strălucirea mătăsurilor și a țesăturilor veșmintelor, materialitatea părului ori eleganța bijuteriilor. În galeria sa de lucrări, se distinge seria portretelor de voievozi, cronicari ori scriitori, executate după fotografii sau stampe. Însă Mișu Pop nu s-a oprit doar asupra chipurilor din înalta societate, ci obișnuia să transcrie pe pânzele sale și chipurile țăranilor din satele în care zugrăvea biserici, îndeosebi în Ardeal. Dincolo de transcrierea fidelă a trăsăturilor personajelor, artistul se îngrijește și de componenta morală și de transpunerea condiției umane în arta sa. Realizează astfel o serie de portrete dedicată vieții la sat, cu reprezentanți ai unor locuri precum Țara Bârsei, Râșnov sau Săcele. În plin avânt al desfășurării sale artistice, se oprește în Gorj, acolo unde se împrietenește cu un comerciant local - Matei Zănescu (care avea pe-atunci, în 1855, 70 de ani). Va surprinde în pânzele sale atât chipul acestuia, cât și pe cele ale familiei sale, de care va fi foarte apropiat. În lipsa întemeierii unei familii proprii, Mișu Popp își va îndrepta atenția către frații, surorile și nepoții săi, dar și către prieteni, Își va petrece multe seri în casele acestora și va transcrie în operele sale, cu vădită afecțiune, chipurile celor ce i-au devenit familie. Spiritul Biedermeier și preceptele academismului nu îl vor părăsi niciodată, indiferent de subiectul abordat. Chipurile de porțelan, realismul costumelor, eclerajul și efectele luminii care se răsfrânge asupra stofelor, îl vor însoți și în realizarea portretelor propriei familii.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.