Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
ENESCU, Theodor, Camil Ressu, Ed. Academiei, 1958
ENESCU, Theodor, C. Ressu, Ed. Meridiane, București, 1984
OPREA, Petre, Colecționarul Mecena Alexandru Bogdan Pitești, Ed. Maiko, București, 1999
SCHOBEL, Doina, Expoziție retrospectivă Camil Ressu. Pictură și grafică, Muzeul de Artă al RSR, București 1981 - 1982
ulei pe carton, 63 cm, 48,5, semnat stânga jos cu creion în pastă, C. Ressu
Formația artistică a lui Ressu este cumulul a patru școli. Începute la București cu G. D. Mirea și continuate la Iași cu Bardasare, studiile din România au fost completate, într-o primă fază, la München, centru artistic agreat de mediul ieșean. După numai două luni a plecat spre Paris și s-a înscris la Academia Julian, la clasa lui Jean-Paul Laurens, unde i-a avut colegi pe Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Ion Theodorescu-Sion. Cei cinci ani petrecuţi în capitala Franţei la început de secol al XX-lea l-au expus direct la marile schimbări artistice care se petreceau. A locuit în Montparnasse, pe malul stâng al Senei, alături de ceilalţi fugari ai Şcolii de Belle Arte, tributari unui anumit tradiţionalism şi unui respect al formelor. În 1907 a revenit în ţară, unde, la recomandarea lui Ion Minulescu, apelează la Nae Ţăranu, directorul revistei Furnica, pentru a colabora cu desene satirice. După doi ani de colaborări cu diverse reviste din epocă, în care și-a perfecționat tehnica desenului și a ajuns la o simplificare expresivă a detaliilor, Ressu a hotărît să se concentreze asupra picturii. Schimbarea a venit odată cu întâlnirea nonconformistului colecționar Alexandru Bogdan-Pitești. Boemul personaj își făcuse apariția în București în 1894 și se infiltrase în lumea artistică bucureșteană atât în calitate de colecționar, cât și ca promotor al acesteia. A organizat un atelier de pictură în propriul apartament din strada Brezoianu, a susținut Salonul Independenților din 1896 și și-a făcut săptămânal un program în care se întâlnea cu artiștii. Joia era dedicată tuturor trăzniților, iar sâmbăta unei cine protocolare, unde invitații erau aleși de amfitrion. Pe Ressu l-a descoperit prin intermediul gazetarului și caricaturistului Nicolae Petrescu-Găină de care l-a legat o trainică prietenie, împărtășind din spiritul de frondă al acestuia. Momentul este povestit chiar de artist în Însemnări. Adus de Petrescu Găină la sfârșitul lui 1908, în austera locuință a pictorului, Bogdan-Pitești i-a achiziționat 3 tablouri pentru 500 de lei, suma fiind prima obținută de Ressu din vânzarea lucrărilor. În următorul an, în primăvară, era invitat să picteze la Vlaici. Moșia și conacul au devenit treptat perimetrul unei colonii artistice unde s-a perindat majoritatea pictorilor din epocă. Pentru Ressu șederea la Vlaici a reprezentat o perioadă propice creației, când a luat contact nemijlocit cu arta populară și cu mediul țărănesc. În același timp prietenia legată cu Bogdan Pitești și atmosfera creată în jurul conacului i-au oferit toate elementele de care avea nevoie pentru a crea, după o perioadă percepută ca aridă, cea a desenelor satirice. La Vlaici Ressu nu a pictat însă numai tematică țărănească, ci a realizat și nuduri, luându-și ca model pe Mica Bogdan-Pitești, soția colecționarului, cel mai probabil model și pentru lucrarea de față. De altfel ea a pozat cu regularitate în lucrări ale lui Ressu, Pallady ori Pascin. Mica Bogdan cu atitudinea și fizionomia ei corespudea idealului de frumusețe căutat de Ressu. Tunsă băiețește, cu forme robuste, obișnuind să se îmbrace în haine masculine, emana acea exuberantă energie vitală de care vorbea Theodor Enescu. Femeile lui Ressu sunt surprinse când nu zâmbesc, în posturi statice, care permit artistului să facă uz de linii anguloase, geometrice care concordă cu lipsa de senzualitate lascivă pe care acestea o afișează. În robustețea formelor stă un tip aparte de grație, ‘‘--cea a conștiinței senzualității naturale.’’
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.
