Bibliografie

BACONSKY, Anatol E., Dumitru Ghiaţă, Ed. Meridiane, 1966 BENEŞ, V., D. Ghiaţă, Ed. De Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957 PREUTU, Marina, Ghiaţă D., Ed. Meridiane, Bucureşti, 1977

ulei pe carton, 37,6, semnat dreapta jos, cu roșu, Ghiață D

Drumul său către artă a trecut, la început, prin sfera medicinei, un mediu deschis spre cultură şi populat de personalităţi marcante, care au ştiut să recunoască şi să susţină un talent precum cel al lui Ghiaţă. Un rol hotărâtor în formaţia sa artistică l-a avut profesorul Ion Cantacuzino, mare om de cultură şi artă, prin intermediul căruia îl cunoaşte pe pictorul Arthur Verona. Timp de trei ani primeşte lecţii în atelierul său, urmând în paralel cursurile Universităţii libere, pentru ca în 1913 să primească, cu ajutorul prof. Ion Cantacizino, o bursă de studii la Paris din partea statului român. Audiază cursurile Academiilor Ranson şi Delecluze, lucrează în atelierul gravorilor André Lavrillier şi Lucien Monod, frecventează atelierul pictorului I. Ioanid şi pe cel al sculptorului Anghel Chiciu, îl cunoaşte pe Brâncuşi şi pe pictorul japonez Fujita. Mediul artistic parizian, al acelei perioade de efervescenţă, a contribuit la pregătirea sa în egală măsură cu cadrul universitar, muzeele, pe care le străbate sistematic, oferindu-i un important material de studiu. Prima sa expoziţie personală se deschide în 1921, la Ateneul Român, după debutul în cadrul Salonului Oficial din 1914. Picturile acelei perioade erau expresia căutării valorilor eterne ale artei şi a preocupării pentru structura materiei şi geometria planurilor. Abia călătoria de studii în Italia, din 1922, câştigată în urma unui concurs al Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, marchează începutul predilecţiei sale pentru culoare, prin contactul cu lumina caracteristică Sudului şi mai ales cu pictura italiană. În perioada interbelică are loc afirmarea sa ca pictor, fiind remarcat de criticul francez Henri Focillon, care i-a dedicat o serie de articole şi cronici în publicaţii de specialitate şi i-a cumpărat două lucrări pentru colecţia muzeului Jeu de Paume din Paris şi a celui din Lyon, unde era director. Ghiaţă a fost printre primii artişti care au pornit în explorarea ţărmului Dobrogei, a peisajului luminos, plin de exotism, care a avut rolul de a-i marca o etapă a creaţiei. Pictura Case la Balcic a fost realizată în timpul uneia dintre verile petrecute aici şi exprimă felul în care pictorul percepea relieful abrupt, satele dobrogene arse de soare, pământul cu vegetaţia rară, vorbind, la nivelul simbolurilor, despre preceptele sale artistice. Culorile calde, luminoase sunt predominante în paleta sa, alternând cu zonele de verde ale vegetaţiei rare, specifice ţinutului arid. Casele împrumută cromatica pământului şi parcă din vechimea lui, inspirând prin volumele lor solide ideea de stabilitate şi de armonizare cu natura. Un peisaj în care cerul şi marea sunt cuprinse în lumina şi atmosfera ce fac să vibreze tonurile pământii, contrabalansând astfel masivitatea materiei cu o componentă eterică. Lucrarea este dominată de ordine şi echilibru, imagi- nea fiind simplificată, epurată de elementele accidentale, pentru a dobândi acordurile calme şi armonioase pe care Ghiață însuşi le-a perceput la Balcic.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.