Bibliografie

CÂRNECI, Magda, „Ion Ţuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1984 COMARNESCU, Petru, “Țuculescu”, Ed. Meridiane, București, 1967 DAVIDESCU, Cătălin, “Țuculescu”, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988

ulei pe pânză lipită pe carton, 32,5,

Informații documentare

Pe verso mențiunea olografă: "Fetiţa tatii, 1948 III".

Țuculescu nu a fost un portretist prin excelență și nu și-a asumat acest gen doar din considerente formale, ci mai mult drept o exteriorizare a unor experiențe afective. De fapt aceasta este și cheia de citire a portretelor acestuia, având în vedere chipurile ce alcătuiesc micul ciclu specific. Fără să intrăm aici în discuții prea profunde în legătură cu importanța autoportretului, ce se definește singur drept o clasă separată, mai ales în cazul unui pictor-filosof, trebuie remarcată recurența apariției portretului familial în cazul lui Țuculescu. Primele chipuri ce apar încă din debutul adolescentin, în Craiova anilor ’20, sunt evident raportate la proximitate, astfel bunicul – personaj important în viața și cariera pictorului – portretul dr. Papinian, al lui Gala Galaction sau cel al mamei croiesc aceste prime abordări stilistice, chiar dacă variază ca periodizare. Pe lângă ulei, figura umană apare într-o diversitate extrem de grăitoare în tehnica pastelului, în care Țuculescu experimentează în a doua jumătate a deceniului patru al secolului trecut. Tot în această tehnică pictorul își surprinde soția, așadar după 1935, lucrare în care cerebralitatea tipică unui pictor expresionist sau unui microbiolog dispare, fiind “trădată” de o încărcătură pur sentimentală. Ultimele chipuri umane ce rămân de menționat sunt tocmai acelea ce ne interesează direct, și anume portretele fiicelor lui Țuculescu. Aceste opere, foarte puține la număr, sunt realizate în a doua jumătate a anilor ’40, la vârsta copilăriei fetelor. Interesant la opere ca uleiul de față este tocmai perioada în care ele sunt realizate, având în vedere profundul bagaj expresionist ce se manifesta încă din această etapă. Petru Comarnescu și Magda Cârneci, exegeți ai operei lui Țuculescu, sunt cei ce menționează și introduc în corpul artistic relevant aceste opere, ce apar totuți în studiile de specialitate cu denumiri laconice (“Portret de fată”, vezi “Țuculescu”, Cătălin Davidescu, Scrisul românesc, pag. 47). În “Fetița tatii” descoperim, față de portretele din adolescență, un artist conștient de capacitățile picturale proprii, astfel uleiul poate fi inclus și în opera expresionistă, nu doar într-o bulă estetică adiacentă. Pictată în tușe groase, mineralizante, pictată pe alocuri direct cu culoarea din tub, opera prezintă o operă de un înalt grad de expresivitate, tipică întregului corp pictural al sfârșitului deceniului cinci. (I.P.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.