129. Studii de vioară (Yehudi Menuhin) [1942-1943]
Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.
ȘUȘARĂ, Paul, ”Corneliu Baba”, Monitorul Oficial R.A., 2013
BOTAR, Remus, ”Interviu cu Corneliu Baba”, decembrie 1982
ulei pe pânză, 80 x 60 cm
Provenienţă
colecția sculptorului Vladimir Sulschi.
O personalitate artistică exemplară de început de secol XX, Corneliu Baba se diferențiază de contemporanii săi prin întoarcerea la tehnica clarobscurului care amintește de Velazquez și Manet. Realismul lui robust este fundamentat de un desen expresiv și de o paletă de culoare reținută și sobră. Așa cum rememora artistul, ”Pictez de preferință oameni. Ceea ce mă interesează este calitatea picturii ce fac și sentimentele pe care vreau să le transmit. Portretul este un summum”.
O subdiviziune remarcabilă a portretisticii lui Baba este portretul cu identitate precisă, în cele mai multe cazuri al unor mari personalități culturale sau persoane publice. Dintre acestea, amintim portretele ce îi înfățișează pe Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Enescu, și Maria Tănase. Departe de normale convenționale (realismul socialist), acestea au căutat să surprindă condiția omului, artistul mânuind cu măiestrie lumina, culorile și umbra. Astfel, Baba imortalizează portretul psihologic al subiectului.
În anii tinereții marcate de singurătatea provincială și de prezența apăsătoare a războiului, s-au adunat experiențe care vor construi elemente definitorii ale vieții artistice ale lui Baba. Impresionat fiind de concertul lui Enescu din Craiova, el adaugă interesului pentru pictură încă o mare pasiune care nu îl va părăsi toată viața, aceea a muzicii. Despre acest eveniment, Baba scria: ”Nu auzisem încă la vârsta aceea un profesionist concertând (...) dar într-o seară memorabilă, când bătrâna mea profesoară mi-a dăruit un bilet la un recital extraordinar pe care George Enescu îl da în sala Teatrului Național din oraș, s-a petrecut un miracol”.
Aprecierea sa pentru compozitorul și muzicianul român se concretizează într-o serie de portrete dedicate artistului. George Enescu nu este însă singurul violonist înfățișat de Corneliu Baba pe pânzele sale. Profilul și kippa artistului care apar în lucrarea de față ne dezvăluie identitatea violonistului și dirijorului Yehudi Menuhin, care apare și în unele dintre desenele lui Baba, incluse în colecția Cabinetului de Gravuri al Academiei Române. Născut la New York, Menuhin ajunge în România în 1927, unde va începe să studieze vioară alături de George Enescu, care îl va influența puternic în evoluția sa artistică. Prin lucrările sale, Baba trasează o paralelă între cei doi muzicieni, divulgându-și preferința într-un interviu din 1982: ”Yehudi Menuhin nu poate fi Enescu cu tot geniu lui. Elevul are geniu, maestrul e unic.”
Dincolo de valoarea lor artistică, de calitățile plastice și de capacitatea lor de a surprinde și de a defini fizionomia interioară a subiectelor, aceste portrete au o valoare directă, epică, de imagine fidelă a unui model inconfundabil și exemplar. (L.M.)
Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.