104. Păpușica blondă

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

104. Păpușica blondă

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti

Estimare:

EUR 20.000 - 35.000

Adjudecat

EUR 22.000

Bibliografie

Șorban, Raoul, Nicolae Tonitza, Ed. Meridiane, București, 1965.
Șorban, Raoul, Tonitza, Ed. Meridiane, Sibiu, 1973.

ulei pe carton, 19 x 14.5 cm, semnat stânga jos, cu negru, "Tonitza"

Începându-și activitatea într-o vreme în care pictura românească cunoștea noi semnificații, grație unor înaintași inovatori precum Grigorescu, Andreescu și Luchian, artistul Tonitza continuă această tradiție a noului, propunând o cromatică luminoasă, alături de care va așeza întotdeauna sensibilul și meditația. Aceste două valori, predominante în opera sa, vor dezvălui pasiunea pe care o nutrea pentru cercetarea universului umanului, unde vom întâlni adesea copilul, femeia, intimitatea căminului ori figurile de muncitori, care vor deveni cele mai tratate teme ale sale. Tema copilului, tratată timpuriu de artist, începând cu anul 1912, va fi unul din subiectele care îl vor preocupa, îl vor înduioșa și îl vor converti pe Tonitza în pictorul copiilor. Tema va fi reluată și mai târziu, în anul 1921, când, aspirând la o viață în tihnă, Tonitza se mută cu familia pentru o perioadă de trei ani la Vălenii de Munte, perioadă ce îi va servi ca timp de studiu pentru atenta sa incursiune în lumea celor inocenți. Dorind să aprofundeze incursiunea, artistul caută să își concentreze întreaga putere de interiorizare și simțire asupra chipului copilului, pe care îl cercetează cu o lucidă tandrețe, învăluindu-l adesea ocrotitor pentru a-i alunga temerile și îngrjorarea. În câteva din portrete, îi va suprinde chiar pe propii copii, fiul său devenind astfel Copilul florăresei, iar una din fiice, Irina, devine Katiușa lipoveanca. Dintre elementele expresive ale chipurilor tratate artistul se oprește întotdeauna asupra ochilor, pe care îi observăm cufundați adesea în propriile povești, mirări sau tristeți, alteori ascunși, ascunzând o mâhnire inocentă. Nici zâmbetul nu este una din trăsăturile chipurilor sale, buzele rămânând adesea încremenite în tăcere. Tratată sub semnul inocenței, tema copilului rezumă o incursiune meditativă asupra copilăriei și a vieții, fiind totodată și prilej de tratare a unei cromatici sensibile, expresiile artistului fiind întodeauna dezbătute la nivel lăuntric. (G.M.)

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.