32. Maica Domnului cu pruncul [1869]

Fotografiile lotului sunt informative și orientative, neputând să asigure o vedere extrem de detaliată a obiectului din toate unghiurile. Recomandăm inspectarea fizică atentă a lotului înainte de licitare. Informații suplimentare în legătură cu starea de conservare, altele decât cele evident vizibile în fotografia/fotografiile lotului, disponibile pe calea formulării unei solicitări aici: Contact.

32. Maica Domnului cu pruncul [1869]

Gheorghe Tattarescu

1818, Focşani - 1894, Bucureşti

Estimare:

EUR 3.500 - 5.500

Adjudecat

EUR 7.000

Bibliografie

M.I.A.M.B, ”Gheorghe M. Tattarescu”, Editura Alcor Edim Pex srl, București, 1994. NANU, Adina, ”Gh. Tattarescu”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955. WERTHEIMER-GHIKA, Jacques, ”Gheorghe M. Tattarescu – Un pictor romîn și veacul său”, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958.

ulei pe lemn, 48 x 34.5 cm

Debutul său artistic coincide cu deprinderea meșteșugului zugrăviei, încă de la vârsta de nouă ani. În secolul XIX, în Țările Române, pictorii erau mai cu seamă zugravi de biserici. Scopul lor principal era acela de a respecta canoanele pentru a transmite mai departe imaginile zugrăvite în pereții lăcașelor de cult. Arta bisericească românească nu a rămas impasibilă în fața influențelor curentelor artistice europene. În funcție de zona în care se situează, bisericile sau mănăstirile românești se bucură de accente gotice, baroce sau neoclasice. Tot în secolul XIX, poate fi observat un interes crescut pentru portretistică, interes pe care îl vom identifica și în opera lui Tattarescu. Cristina Panaite afirmă, în volumul dedicat artistului: ”creația tattaresciană este – până la un punct – similară cu însăși evoluția spre modernitate a artei românești din veacul trecut”. În timpul studiilor sale din Italia, Tattarescu analizează și reproduce operele marilor artiști și își îndreaptă atenția către peisaj, realizând astfel printre primele peisaje din arta românească. Abordează subiecte istorice și demonstrează un spirit activist prin implicarea sa în revoluția pașoptistă, acțiune în urma căreia va contura portretele unor revoluționari precum Magheru sau Golescu. Își dedică o mare parte din creație picturii religioase: pictează icoane, biserici sau mănăstiri. Limbajul său ecumenic apare sub forma unui melanj între academismul învățat în Italia și pictura bizantină. Iconografia bizantină era considerată, normativ, ca fiind conformă canoanelor impuse de ortodoxie. Începând cu 1859, devine membru fondator al Academiei de Artă din București și se va dedica mai mult activității didactice.

Pentru neclarități în legătură cu procedura de licitare, costurile adjudecării, termenii de garantare, de plată și de ridicare a lotului adjudecat recomandăm citirea/recitirea cu atenție a Regulamentului de Licitare.

Pentru informații suplimentare în legătură cu lotul și licitația contactați Departamentul de Consultanți de Artă.